25_12 (fragment)
Privind în urmă melancolic, la toate posibilităţile pe care le-am avut, la toate şansele ivite pe care le-am spulberat din câte o prostie, la trecutul pe care nu-l mai pot retrăi, îmi vine să-mi dau cu tesla-n coaie. “Nu regret nimic!” – îmi repet însă – şi las procedura “tesla” pentru amatorii mai slabi de înger. Orice şut în cur e un pas înainte, şi ce nu te omoară te întăreşte. Are balta peşte, dar şi tu trebuie să ai momeala corespunzătoare, altfel stai cu undiţa ca-n cadă şi nu trage nimic. Sunt mici secrete pescăreşti, pe care nu ţi le spune nimeni, pe care trebuie să le descoperi. Dacă dai la răpitor, poţi să încerci cu râmă moartă; dar dacă prin vreo întâmplare ai pus ochii pe un fitofag, poţi să ai ditamai râma, erectă, mare, tare şi noduroasă, că nici nu se uită la ea. Şi important e să ştii unde să pescuieşti: dacă nu te duci în mijlocul bălţii, unde-s peştii ăia mari, degeaba dai tu la mal: o să dai de fâţe care se joacă cu râma ta şi o ciugulesc fără s-o înghită sau să se prindă în ac.
